Sistemul imunitar este mecanismul prin care organismul recunoaște ce este "al lui" și ce este străin, apoi distruge intrușii: bacterii, virusuri, ciuperci, paraziți sau celule proprii care s-au stricat. Nu este un singur organ, ci o rețea răspândită în tot corpul, cu celule specializate, vase proprii și substanțe chimice de alarmă. Funcționează mai ales fără să observi, iar semnele pe care le simți (febră, nas înfundat, umflătură) sunt de obicei efecte ale luptei.
Articolul urmărește cele trei niveluri ale apărării: barierele, răspunsul rapid și răspunsul specific, cu memorie. Vei vedea și ce au în comun alergiile și bolile autoimune, precum și cum "învață" corpul din vaccinuri.
Care sunt barierele care opresc microbii?
Prima apărare a corpului este una fizică și chimică, iar majoritatea microbilor nu trec de ea. Pielea intactă este o barieră greu de străpuns, iar mucoasele care căptușesc nasul, gâtul și intestinele produc mucus care prinde particulele.
- Pielea: strat gros de celule moarte, cu aciditate ușoară care descurajează bacteriile.
- Lacrimile și saliva: conțin lizozim, o enzimă ce sparge peretele bacterian.
- Cilii căilor respiratorii: împing mucusul spre gât, de unde este înghițit sau tușit.
- Aciditatea stomacului: distruge multe microorganisme ajunse odată cu mâncarea.
- Microbiomul: bacteriile utile de pe piele și din intestin ocupă loc și hrană, așa că lasă mai puțin loc dăunătorilor.
Când o barieră cedează, de exemplu printr-o tăietură, intră în joc următoarele niveluri. Rolul bacteriilor prietenoase este tratat în articolul despre microorganisme.
Cum răspunde imunitatea înnăscută?
Imunitatea înnăscută este răspunsul rapid și general, activ în câteva minute sau ore, pe care îl au și animalele cele mai simple. Nu ține minte invadatorii și reacționează la modele comune ale microbilor, cum sunt componentele peretelui bacterian.
Actorii principali sunt celulele albe fagocitare: neutrofilele, care ajung primele la locul infecției, și macrofagele, care "înghit" microbii și resturile celulare. Când sesizează pericolul, ele eliberează semnale chimice care dilată vasele de sânge și aduc mai multe celule. Așa apare inflamația, cu cele patru semne clasice: roșeață, căldură, umflătură și durere.
Febra face parte din același răspuns: o temperatură mai ridicată încetinește înmulțirea unor microbi și accelerează activitatea celulelor imune. Din acest motiv, scăderea ei cu orice preț nu este întotdeauna necesară, iar la febră mare sau persistentă trebuie consultat un medic.
Atenție: informațiile de aici sunt generale și nu înlocuiesc sfatul unui medic. La copii mici, la persoane cu boli cronice și la febră care nu cedează, apelezi la un specialist.
Cum răspunde imunitatea dobândită?
Imunitatea dobândită, numită și adaptativă, este lentă la prima întâlnire cu un microb, dar foarte precisă și își amintește invadatorul. Actorii ei sunt limfocitele, un tip de celule albe produse în măduva osoasă și mature în timus (limfocitele T) sau rămase în măduvă (limfocitele B).
| Tip de celulă | Rol | Cum acționează |
|---|---|---|
| Limfocit B | produce anticorpi | anticorpii se leagă de microb și îl marchează pentru distrugere |
| Limfocit T ajutător | coordonator | activează alte celule imune prin semnale chimice |
| Limfocit T ucigaș | distrugător | omoară celulele infectate cu virusuri sau celulele anormale |
| Celulă de memorie | arhivă | rămâne ani în organism și reacționează rapid la o a doua întâlnire |
Anticorpii sunt proteine în formă de Y, croite pentru a se potrivi cu o singură țintă, numită antigen. Un antigen este orice moleculă recunoscută ca străină, de exemplu o proteină de pe suprafața unui virus.
Ce este memoria imunitară?
Memoria imunitară înseamnă că, după prima infecție, corpul păstrează celule specializate care declanșează un răspuns mult mai rapid la a doua întâlnire cu același microb. Prima dată, răspunsul poate dura zile; a doua oară, câteva ore, uneori fără simptome.
Pe acest principiu funcționează vaccinurile: prezintă sistemului imunitar un antigen inofensiv, adică o formă ucisă, slăbită sau o bucată din microb, și corpul formează celule de memorie fără să se îmbolnăvească de boala reală. Alte tipuri de vaccin folosesc o instrucțiune pentru ca celulele proprii să producă temporar proteina-țintă. Toate au același scop: antrenamentul înainte de întâlnirea cu adevăratul inamic. Vaccinurile sunt printre cele mai documentate intervenții din medicină, iar schemele de vaccinare se discută cu medicul de familie.
Imunitatea poate fi și pasivă: nou-născutul primește anticorpi de la mamă, prin placentă și prin laptele matern, iar protecția dispare după câteva luni.
De ce apar alergiile și bolile autoimune?
Alergiile și bolile autoimune apar când sistemul imunitar reacționează greșit: în primul caz față de substanțe inofensive, în al doilea față de țesuturi proprii. La alergii, polenul sau un aliment sunt tratate ca amenințări, iar corpul eliberează histamină, ceea ce produce strănut, mâncărime sau umflături. Aceeași logică, cu un alt scop, explică de ce un antihistaminic calmează simptomele.
În bolile autoimune, cum este diabetul de tip 1, celulele imune atacă țesuturi sănătoase, în acel exemplu celulele pancreasului care produc insulină. Cauzele exacte sunt încă studiate și combină predispoziția genetică cu factori de mediu. O idee des întâlnită, dar discutată, este "ipoteza igienei": copiii crescuți într-un mediu prea steril ar avea un sistem imunitar mai puțin antrenat. Dovezile sunt mixte, deci mai prudent este să o tratezi ca pe o ipoteză, nu ca pe o certitudine.
Cum poți sprijini sistemul imunitar?
Nu există "boostere" miraculoase, iar sistemul imunitar nu se "întărește" cu un singur produs. Ce funcționează este un stil de viață obișnuit și plictisitor: somn suficient, alimentație variată, mișcare regulată, igiena mâinilor și vaccinările recomandate. Lipsa cronică de somn și stresul prelungit pot slăbi răspunsul imun, iar suplimentele folosite fără motiv nu aduc beneficii dovedite.
Pe lângă acestea, ajută și detaliile practice: gătitul corect al cărnii, spălarea fructelor și a legumelor și evitarea contactului cu persoane bolnave. Pentru o privire de ansamblu asupra vieții, vezi ghidul principal de biologie; iar felul în care știința testează eficiența unui vaccin sau a unui tratament este descris în articolul despre metoda științifică. Mecanismele celulare din spatele acestor procese, de la organitele care produc proteinele la receptorii de pe membrană, sunt descrise în articolul despre celulă, iar sinteza anticorpilor pornește de la gene, explicate în articolul despre ADN.
Întrebări frecvente
Care e diferența dintre imunitatea înnăscută și cea dobândită?
Cea înnăscută răspunde imediat și general, fără memorie. Cea dobândită are nevoie de zile la prima întâlnire, dar vizează precis microbul și îl ține minte.
Cum știe corpul ce este "al lui"?
Celulele corpului poartă pe suprafață markeri proprii, iar limfocitele sunt "educate" să nu atace aceste semnături. Când educația eșuează, pot apărea boli autoimune.
De ce ne îmbolnăvim mai ușor iarna?
Frigul în sine nu provoacă infecții. Contează statul mai mult în spații închise, unde virusurile se transmit ușor, și aerul uscat, care poate afecta mucoasele.
Anticorpii rămân toată viața?
Depinde de microb și de vaccin. Pentru unele boli celulele de memorie rămân zeci de ani, pentru altele nivelul scade și sunt necesare doze de reamintire.
Ce rol are splina?
Splina filtrează sângele, elimină celulele roșii îmbătrânite și găzduiește limfocite care reacționează la microbii din sânge. Fără ea poți trăi, dar riscul unor infecții este mai mare.
