Tornade și uragane: cum se formează și prin ce se deosebesc

O tornadă este o coloană de aer care se rotește violent și leagă baza unui nor de furtună de sol, pe când un uragan este un sistem uriaș de furtuni care se învârte în jurul unui centru liniștit, numit ochi, deasupra oceanelor calde. Amândouă produc vânturi puternice și distrugeri, dar sunt fenomene diferite ca origine, scară și durată. Cele două cuvinte sunt adesea folosite greșit unul în locul celuilalt, mai ales în știri.

Ambele se petrec în straturile de jos ale atmosferei, o parte a sistemului planetar prezentat în Pământul explicat: structura, rocile și forțele interne. Poți imagina diferența astfel: tornada e un burghiu îngust care trece în minute printr-o zonă mică, iar uraganul e un disc imens care înaintează zile în șir și acoperă sute de kilometri. În continuare vezi cum se naște fiecare, cum se măsoară forța lor și ce se întâmplă în zona noastră.

Cum se formează o tornadă?

Cele mai puternice tornade se formează de obicei sub un nor de furtună special, numit supercelulă, în care curentul ascendent de aer cald se rotește. Pentru a apărea o supercelulă trebuie să se întâlnească mai multe condiții: aer cald și umed aproape de sol, aer rece și uscat deasupra și vânturi care își schimbă direcția sau viteza cu altitudinea (forfecare). Această diferență face ca aerul să înceapă să se rotească pe orizontală, ca un cilindru culcat.

Curentul ascendent din furtună ridică acest cilindru și îl pune în poziție verticală. Dacă rotația se strânge și se accelerează, apare o pâlnie care coboară din nor. Când atinge solul, ea devine tornadă. Nu toate pâlniile ajung jos; cele care rămân în aer se numesc pâlnii de condensare.

Aerul rotitor este vizibil doar pentru că vaporii de apă condensează la presiune mică, iar praful și resturile ridicate de pe sol îl colorează în gri sau negru. Fenomenul este legat de formarea furtunilor în general; pentru partea electrică a acestora poți citi Fulgerele și tunetele: cum se formează o furtună.

Cum se formează un uragan?

Un uragan se formează deasupra oceanului când apa de la suprafață este foarte caldă, de obicei peste aproximativ 26 de grade Celsius, pe o grosime de zeci de metri. Apa caldă evaporă mult vapori, care urcă, se răcesc și condensează, eliberând căldură. Această căldură încălzește aerul și îl face să urce și mai repede, iar sub el presiunea scade și aerul din jur se grăbește să umple golul.

Rotația Pământului deviază aerul care se îndreaptă spre centru (efectul Coriolis), așa că întregul sistem se învârte. În emisfera nordică rotația este în sens invers acelor de ceasornic. Din acest motiv uraganele nu se formează chiar la ecuator, unde efectul Coriolis este foarte slab, și apar de obicei la câteva grade latitudine de el.

Combustibilul unui uragan este căldura oceanului. De aceea, când ajunge pe uscat sau peste apă rece, își pierde sursa de energie și slăbește. Procesul este un exemplu de transfer de energie, descris și în Căldura și temperatura: cum se transferă energia termică.

Ce este ochiul uraganului?

Ochiul este zona centrală, cu diametru de zeci de kilometri, unde vântul slăbește și cerul poate fi senin. În jurul lui se află peretele ochiului, inelul de nori cu cele mai puternice vânturi și ploi. Cine se află în centru poate crede că a trecut pericolul, dar urmează cealaltă jumătate a furtunii.

Care sunt diferențele principale?

Diferențele se văd cel mai clar într-un tabel:

Un uragan poate genera tornade, mai ales pe flancul care ajunge pe uscat, deci cele două fenomene pot apărea împreună. Totuși, o tornadă obișnuită nu devine niciodată uragan.

Cum se măsoară intensitatea?

Fiecare tip are propria scară, bazată pe criterii diferite. Tornadele se evaluează după pagubele provocate, în scara Fujita îmbunătățită (EF), de la EF0 pentru pagube ușoare, cum ar fi crengi rupte și țigle smulse, până la EF5, unde casele solide sunt rase de pe fundații. Vitezele vântului se estimează după pagube, pentru că aparatele de măsură sunt aproape întotdeauna distruse sau lipsesc din calea tornadei.

Uraganele se clasifică după viteza susținută a vântului pe scara Saffir-Simpson, de la categoria 1 la categoria 5. Scara nu cuprinde însă ploaia sau valul de furtună, adică ridicarea nivelului mării provocată de vânt, care produce adesea cele mai multe victime. Numele regionale diferă: în Atlantic și în nord-estul Pacificului se numește uragan, în nord-vestul Pacificului taifun, iar în Oceanul Indian ciclon tropical.

Ce risc există în România?

În România nu apar uragane, pentru că marea de aici nu are apă destul de caldă și nici condițiile necesare. Tornadele, în schimb, se produc, mai ales în sezonul cald, în câmpiile din sud și est și uneori în vest. Majoritatea sunt slabe și scurte, dar au provocat pagube locale, cum sunt acoperișuri smulse sau copaci doborâți. Furtunile severe cu grindină și rafale puternice sunt mult mai frecvente decât tornadele propriu-zise.

Atenție: dacă primești o avertizare meteo de cod portocaliu sau roșu pentru furtuni, caută adăpost într-o clădire solidă, la un etaj inferior, într-o cameră fără ferestre mari. Nu te adăposti sub copaci izolați și nu te urca în vehicule ușoare aflate în aer liber.

Cum rămâi în siguranță în fața unei furtuni severe?

Siguranța se bazează pe informare din surse oficiale și pe adăpostirea înainte de furtună, nu în timpul ei. Serviciile meteorologice emit avertizări pe zone; ele se bazează pe radare care detectează rotația din interiorul norilor. O tornadă poate fi anunțată cu minute înainte, iar un uragan cu zile înainte, pentru că satelitul îl urmărește de la formare.

Înainte de sezonul furtunilor merită să te gândești la un loc sigur din locuința ta și să ai la îndemână o lanternă, un radio cu baterii și apă. Pentru o înțelegere mai largă a straturilor de aer în care se desfășoară aceste fenomene, vezi Atmosfera Pământului: straturile ei și rolul fiecăruia.