Un tsunami este o serie de valuri oceanice cu lungime enormă, generate atunci când un volum uriaș de apă este deplasat brusc. Cuvântul vine din japoneză și înseamnă aproximativ „val de port”, pentru că pescarii îl observau doar după ce se întorceau în port și găseau satul distrus, deși în larg nu simțiseră nimic. Denumirea populară „val mareic” este greșită: mareele nu au nicio legătură cu fenomenul.
Un tsunami nu seamănă cu valurile de furtună pe care le vezi pe litoral. Un val obișnuit are o distanță de câțiva zeci de metri între creste, pe când la un tsunami distanța dintre creste poate depăși o sută de kilometri. De aceea el nu se sparge elegant pe plajă, ci urcă pe uscat ca o maree care crește foarte repede și nu se mai oprește.
Ce provoacă un tsunami?
Cea mai frecventă cauză este un cutremur submarin care ridică sau coboară brusc o porțiune întinsă din fundul oceanului. Atunci când o placă tectonică alunecă sub alta, într-o zonă de subducție, fundul mării poate sări în sus cu câțiva metri pe o suprafață de sute de kilometri pătrați, iar apa de deasupra este împinsă odată cu el. Procesul este legat direct de mișcarea plăcilor, explicată în Tectonica plăcilor: cum se mișcă și se ciocnesc continentele.
Nu orice cutremur produce un tsunami. Contează trei lucruri: magnitudinea trebuie să fie mare, focarul trebuie să fie relativ puțin adânc, iar mișcarea fundului mării trebuie să fie pe verticală, nu doar laterală. Cutremurele care se produc pe uscat nu generează valuri de acest tip.
Alte cauze, mai rare:
- alunecările de teren submarine sau de pe versanții care coboară în mare;
- erupțiile vulcanice, mai ales când un con vulcanic se prăbușește sau explodează sub apă;
- căderea unui meteorit mare în ocean, un scenariu foarte puțin probabil la scara unei vieți omenești.
Mecanismul unei erupții și al prăbușirii unui vulcan e descris în Vulcanii: cum se formează, cum sunt alcătuiți și de ce erup.
Cât de repede se deplasează un tsunami în larg?
Un tsunami călătorește în oceanul adânc cu viteze comparabile cu ale unui avion de linie, de ordinul a 700-800 de kilometri pe oră. Viteza depinde doar de adâncimea apei: cu cât oceanul e mai adânc, cu atât valul aleargă mai repede, conform formulei simple în care viteza este rădăcina pătrată a produsului dintre accelerația gravitațională și adâncime.
În același timp, în larg înălțimea valului este de regulă sub un metru. Un vapor aflat deasupra lui nu simte aproape nimic, pentru că panta este extrem de lină. Toată energia este împărțită pe o coloană de apă adâncă de kilometri, nu doar pe suprafață, ceea ce explică de ce tsunami-ul poate traversa un ocean întreg fără să-și piardă forța. Pentru a înțelege de ce energia se conservă pe distanțe așa de mari, merită să citești despre Energia: formele ei și legea conservării pe înțeles.
De ce crește valul când ajunge lângă țărm?
Valul crește aproape de mal pentru că apa devine tot mai puțin adâncă, iar valul încetinește și se comprimă. Fenomenul se numește în engleză shoaling și poate fi tradus ca efect al apelor puțin adânci. Partea din față a valului ajunge în ape mici și își reduce viteza la câteva zeci de kilometri pe oră, în timp ce spatele, încă în apă adâncă, continuă să alerge. Lungimea valului scade, iar energia, care nu are unde să dispară, se transformă în înălțime.
Forma țărmului schimbă mult rezultatul. Golfurile înguste în formă de pâlnie, estuarele și ieșirile de văi concentrează apa și pot produce înălțimi mult mai mari decât pe un țărm drept. Pe de altă parte, recifele de corali și zonele cu apă puțin adâncă la distanță mare de mal pot reduce forța valului.
Un tsunami nu este un singur val. Sosesc mai multe unde, la intervale de la zece minute la o oră sau mai mult, iar prima nu este neapărat cea mai mare. Mulți oameni au pățit-o pentru că s-au întors la plajă după primul val.
Care sunt semnele care anunță un tsunami?
Cel mai sigur semn pe care îl poți simți este un cutremur lung și puternic, pe care abia te poți ține pe picioare, când te afli aproape de mare. Urmează adesea o schimbare vizibilă a mării: apa se retrage brusc și lasă plaja uscată pe sute de metri, uneori cu pești care se zbat pe nisip. Alteori marea crește treptat, fără retragere, așa că lipsa retragerii nu înseamnă siguranță. Un alt indiciu este un zgomot puternic, descris de martori drept un tren de marfă sau un avion care se apropie.
Atenție: nu aștepta confirmarea oficială dacă ai simțit un cutremur puternic și lung lângă mare. La un tsunami generat aproape de coastă, timpul dintre cutremur și sosirea primului val poate fi de doar câteva minute.
Cum funcționează sistemele de avertizare?
Rețelele de seismografe detectează cutremurul în câteva minute și calculează dacă este suficient de mare ca să producă valuri. În paralel, plutitoare ancorate pe fundul oceanului, echipate cu senzori de presiune, măsoară trecerea unei unde prin coloana de apă. Datele ajung prin satelit la centrele de avertizare, care transmit alerte către țările amenințate. Un sistem bun ține cont și de distanță: o țară aflată la mii de kilometri are ore întregi la dispoziție, una aflată lângă epicentru are doar minute.
Ce măsuri de protecție există pe litoral?
Cea mai eficientă protecție este evacuarea la timp către un loc înalt sau departe de mare, nu un zid. Zonele expuse folosesc hărți de risc, trasee marcate de evacuare, sirene și exerciții periodice în școli. Pădurile de mangrove și dunele de nisip pot reduce puțin energia valurilor mici, dar nu opresc un tsunami mare.
Recomandările generale ale protecției civile sunt aceleași în aproape toate țările:
- Dacă ești pe plajă și simți un cutremur puternic, pleci imediat, fără să aștepți sirena.
- Urci cât mai sus: un deal sau un etaj superior al unei clădiri solide, dacă nu există teren înalt la îndemână.
- Rămâi în zona sigură cel puțin câteva ore și îți iei informațiile din surse oficiale, pentru că valurile pot continua mult timp.
- Nu te apropii de țărm ca să privești sau să fotografiezi marea retrasă.
Există risc de tsunami în România?
Riscul este foarte mic pe litoralul românesc, dar nu este zero în sens teoretic. Marea Neagră este un bazin închis, iar zonele de subducție uriașe, care produc tsunami-urile devastatoare din Pacific și din Oceanul Indian, se află departe. Din arhivele istorice sunt cunoscute în Marea Neagră câteva valuri generate de cutremure sau alunecări submarine, dar de intensitate mult mai mică. Cutremurele puternice din Vrancea au focarul pe uscat, la adâncime, și nu produc astfel de valuri; mecanismul lor e descris în Cutremurele: cum se produc și ce înseamnă magnitudinea.
Pentru o imagine de ansamblu asupra forțelor interne care modelează planeta, de la plăci la vulcani, găsești punctul de pornire în Pământul explicat: structura, rocile și forțele interne.
Întrebări frecvente
Este tsunami-ul același lucru cu un val mareic?
Nu. Mareele sunt produse de atracția Lunii și a Soarelui, pe când tsunami-ul este produs de deplasarea bruscă a apei, de obicei de un cutremur submarin. Termenul „val mareic” se folosește greșit din obișnuință.
Poate un tsunami să fie mai înalt de zece metri?
Da, în anumite condiții. Înălțimea la mal depinde de forma țărmului și de energia cutremurului, iar în golfuri înguste apa urcă mult peste înălțimea valului din larg. Pe o coastă deschisă, valurile sunt de regulă mai joase.
Cât durează de la cutremur până la primul val?
Depinde de distanța până la epicentru. Lângă sursă pot trece doar câteva minute, iar la mii de kilometri distanță pot trece câteva ore, adică un interval suficient pentru evacuare dacă alerta funcționează.
Se poate prezice un tsunami?
Cutremurele nu pot fi prezise, dar odată ce unul s-a produs, sistemele de avertizare pot estima rapid dacă va apărea un tsunami și când va ajunge la fiecare țărm. Avertizarea este deci posibilă, predicția dinainte nu.
Ce fac dacă marea se retrage brusc?
Pleci imediat spre un loc înalt, pentru că retragerea poate fi urmată în minute de primul val. Nu rămâne pe plajă și nu încerca să mergi pe fundul descoperit.
