Biodiversitatea României: specii și habitate remarcabile

Biodiversitatea înseamnă varietatea vieții dintr-un loc: numărul și diversitatea speciilor, variația genetică din interiorul lor și diversitatea habitatelor în care trăiesc. România este una dintre țările europene cu cea mai bogată biodiversitate naturală, pentru că pe un teritoriu de dimensiuni medii se întâlnesc munți înalți, păduri întinse, câmpii, stepă, o deltă uriașă și litoral la mare.

Combinația aceasta nu este întâmplătoare. Țara se află la întâlnirea mai multor influențe climatice și geografice, iar o parte importantă a naturii ei a fost mai puțin transformată decât în vestul continentului. Mai jos găsești regiunile biogeografice, habitatele cele mai valoroase, speciile emblematice și endemice și felul în care este protejată această moștenire.

De ce este România atât de bogată în specii

România are o biodiversitate ridicată pentru că reunește pe un spațiu restrâns condiții de mediu foarte diferite. Câțiva factori se combină:

• relieful variat, de la nivelul mării la peste 2.500 m în Munții Făgăraș, care creează etaje de vegetație distincte;
• poziția de răscruce, unde se întâlnesc influențe climatice oceanice, continentale, submediteraneene și de stepă;
• Carpații, din care aproximativ jumătate se află pe teritoriul României, care au servit drept refugiu pentru multe specii în perioadele glaciare;
• Dunărea și Delta, una dintre cele mai mari zone umede ale Europei;
• păduri întinse și pajiști tradiționale, întreținute prin cosit și pășunat extensiv, bogate în flori și insecte.

Pentru a înțelege cum s-au format acești munți și de ce influențează atât de puternic clima și viața, citește ghidul despre formarea Carpaților. Conceptele de bază ale biologiei, de la specie la ecosistem, sunt explicate în ghidul general de biologie.

Cele cinci regiuni biogeografice

O regiune biogeografică este o zonă cu climă, relief și vegetație relativ unitare, folosită în Uniunea Europeană pentru organizarea protecției naturii. România are cinci astfel de regiuni pe teritoriul ei, cele mai multe dintre statele membre.

Granițele dintre regiuni nu sunt linii trasate pe teren, ci zone de tranziție în care speciile se amestecă. Exact aceste zone de contact sunt adesea cele mai bogate.

Delta Dunării, cea mai valoroasă zonă umedă a țării

Delta Dunării este, probabil, cel mai cunoscut tezaur natural al României: o rețea de brațe, canale, lacuri, stufărișuri, grinduri și păduri, formată din aluviunile aduse de fluviu. A devenit rezervație a biosferei în 1990 și sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1991, fiind protejată și ca zonă umedă de importanță internațională.

Păsările Deltei

În Deltă au fost semnalate peste 300 de specii de păsări, unele cuibăritoare, altele în trecere sau venite doar iarna. Câteva dintre cele mai remarcabile:

• pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), care formează colonii mari de cuibărit;
• pelicanul creț (Pelecanus crispus), mai mare, dar mult mai rar, cu populații mici la nivel mondial și strict protejat;
• cormoranul mic, egretele, stârcii și lopătarul;
• gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis), care iernează în Dobrogea, unde se adună o parte importantă din populația ei mondială.

Delta este și un punct-cheie pe rutele de migrație dintre Europa și Africa, un fenomen explicat pe larg în ghidul despre migrația păsărilor.

Pădurile Letea și Caraorman

Pe grindurile nisipoase ale Deltei cresc două păduri neobișnuite, Letea și Caraorman, cu stejari bătrâni, frasini și plante agățătoare care urcă până în coroane, cum este liana Periploca graeca. Aspectul lor amintește de pădurile submediteraneene, deși se află mult mai la nord.

Sfat: Dacă vizitezi Delta, alege excursii cu barca cu vâsle sau cu motor electric pe canalele mici, păstrează distanța față de coloniile de păsări în perioada de cuibărit și respectă traseele stabilite de administrația rezervației. Binoclul este mai util decât orice obiectiv foto.

Carpații, refugiul marilor carnivore

Carpații României adăpostesc una dintre cele mai importante populații de carnivore mari din Europa, alături de păduri întinse, uneori neatinse de secole. Ursul brun, lupul și râsul trăiesc aici în număr semnificativ, situație rară într-un continent dens populat.

Speciile emblematice ale munților

Zimbrul, cel mai mare mamifer terestru al Europei, dispăruse de mult din sălbăticie în România. Prin programe de reluare, exemplare crescute în rezervații au fost eliberate în ultimele decenii, de exemplu în zona Vânători-Neamț și în Munții Țarcu, unde turmele trăiesc din nou liber.

Pădurile primare de fag

Mai multe păduri de fag din România, printre care zone din Parcul Național Domogled–Valea Cernei, din Cheile Nerei–Beușnița și din Codrul secular Slătioara, fac parte din 2017 din situl UNESCO al pădurilor primare și seculare de fag din Europa. O pădure primară s-a dezvoltat natural, fără tăieri importante, și păstrează arbori bătrâni, lemn mort pe sol și o structură complexă, esențială pentru ciuperci, insecte, păsări și lilieci.

Rolul prădătorilor mari în echilibrul pădurii este detaliat în ghidul despre ecosisteme și lanțul trofic.

Atenție: În zonele cu urși, nu lăsa resturi de mâncare, nu hrăni animalele sălbatice și nu te apropia de ele pentru fotografii. Dacă întâlnești un urs, retrage-te calm, fără să fugi. Respectă avertizările autorităților locale și ale salvamontului, iar în caz de pericol sună la 112.

Stepa, pajiștile și Munții Măcinului

Stepa și pajiștile sunt habitatele cele mai afectate de agricultură, dar România păstrează încă fragmente valoroase, mai ales în Dobrogea și în Câmpia de Vest. Stepa este o întindere de ierburi rezistente la secetă, cu veri fierbinți și ierni reci, aproape fără copaci.

Munții Măcinului, din nordul Dobrogei, se numără printre cei mai vechi munți ai țării, formați cu sute de milioane de ani în urmă și erodați până la înălțimi modeste. Parcul Național Munții Măcinului reunește pe un spațiu mic stepă, păduri submediteraneene și stâncării, cu specii de plante și animale care nu se găsesc în restul țării.

Specii caracteristice zonelor de stepă și pajiște:

• țestoasa dobrogeană (Testudo graeca), în Dobrogea, și țestoasa de uscat bănățeană (Testudo hermanni), în sud-vestul țării, ambele protejate;
• popândăul, un rozător care trăiește în colonii în galerii subterane;
• dropia, una dintre cele mai grele păsări zburătoare ale Europei, devenită foarte rară în România;
• numeroase specii de fluturi, lăcuste și albine sălbatice, care depind de pajiștile cu flori necosite prea devreme.

Pajiștile tradiționale de deal și munte, cosite o dată sau de două ori pe an, sunt printre cele mai bogate habitate din Europa ca număr de specii de plante pe metru pătrat. Abandonarea lor sau intensificarea agriculturii le poate pierde rapid diversitatea.

Specii endemice și relicte

O specie endemică trăiește doar într-o anumită zonă geografică și nicăieri altundeva. O specie relictă este o rămășiță dintr-o perioadă trecută, cu altă climă, care a supraviețuit într-un loc favorabil.

Endemisme ale României

• Garofița Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), o garofiță roz cu un inel colorat pe petale, care crește doar în Masivul Piatra Craiului și în câteva zone apropiate; este simbolul parcului național de acolo.
• Speciile din Peștera Movile, lângă Mangalia, un ecosistem subteran izolat, în care trăiesc zeci de specii de nevertebrate necunoscute în altă parte, hrănite de bacterii care folosesc energie chimică. Mai multe despre izolare și apariția speciilor noi găsești în ghidul despre evoluția speciilor.
• Numeroase specii de plante carpatice, mai ales în masivele calcaroase, și de nevertebrate cavernicole, adaptate la viața din peșteri, ca în exemplele din ghidul despre peșteri și relieful carstic.

Relicte glaciare

În unele tinoave, mlaștini de turbă din zonele de munte, cum este Tinovul Mohoș de lângă Lacul Sfânta Ana, supraviețuiesc plante rămase din perioadele glaciare, adaptate la frig și la soluri acide, sărace. Printre ele se numără roua cerului (Drosera rotundifolia), o plantă carnivoră mică, ale cărei frunze lipicioase prind insecte pentru a compensa lipsa azotului din sol. Lacul Sfânta Ana se află chiar în craterul unui vulcan stins, iar contextul geologic este explicat în ghidul despre vulcani.

Sturionii Dunării și viața din ape

Dunărea este unul dintre ultimele fluvii din Europa în care sturionii sălbatici se mai reproduc natural. Acești pești străvechi, cu corpul acoperit de plăci osoase în loc de solzi, migrează din Marea Neagră în amonte pe fluviu pentru a depune icrele.

Speciile de sturioni de la noi includ morunul (Huso huso), cel mai mare pește care urcă pe fluviile Europei, nisetrul, păstruga și cega. Toate sunt amenințate de supra-pescuit, braconaj și barajele care le blochează drumul spre locurile de reproducere. În România, pescuitul sturionilor sălbatici este interzis de mulți ani, iar populațiile sunt sprijinite prin programe de repopulare.

Râurile de munte, cu apă rece și bine oxigenată, găzduiesc păstrăvul indigen, iar unele dintre ele și lostrița (Hucho hucho), unul dintre cei mai mari salmonizi ai Europei, specie ocrotită.

Cum este protejată natura României

Natura României este protejată printr-o rețea de arii naturale protejate de mai multe tipuri, administrate conform legislației naționale și europene. Câteva categorii importante:

1. Parcurile naționale, cum sunt Retezat, primul parc național al țării, înființat în 1935, Piatra Craiului, Rodna sau Domogled–Valea Cernei.
2. Parcurile naturale, unde protecția naturii se combină cu activități tradiționale.
3. Rezervațiile naturale și monumentele naturii, pentru zone sau specii punctuale.
4. Siturile Natura 2000, rețeaua ecologică a Uniunii Europene, care acoperă în România peste o cincime din teritoriu.
5. Rezervația Biosferei Delta Dunării, cu regim special de administrare.

Instituțiile cu rol principal sunt ministerul de resort pentru mediu, Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate, care coordonează administrarea ariilor protejate, și Garda Națională de Mediu, care controlează respectarea regulilor. Reglementările și listele de specii protejate se pot actualiza, de aceea verifică informațiile curente pe site-urile oficiale ale acestor instituții.

Ce poți face tu

• respectă regulile fiecărei arii protejate: trasee marcate, fără foc, fără cules de plante protejate;
• nu culege floarea de colț, garofițele sau alte flori ocrotite; fotografiază-le;
• nu hrăni animalele sălbatice și nu lăsa gunoaie în natură;
• sesizează autoritățile competente dacă observi braconaj, tăieri ilegale sau poluare;
• participă la acțiuni de observare a naturii organizate de muzee, parcuri sau asociații, utile pentru monitorizarea speciilor.

De reținut

România se remarcă în Europa prin cinci regiuni biogeografice, prin Delta Dunării, cu peste 300 de specii de păsări, prin Carpații care adăpostesc urși, lupi și râși, prin pădurile primare de fag incluse în patrimoniul UNESCO și prin specii endemice precum garofița Pietrei Craiului. Această bogăție depinde de păstrarea habitatelor întinse și neîntrerupte, iar protecția ei se bazează pe rețeaua de arii protejate și pe comportamentul responsabil al fiecărui vizitator.

De reținut:

• regiunile biogeografice ale României: alpină, continentală, panonică, stepică și pontică;
• Delta Dunării este rezervație a biosferei și sit UNESCO din 1991;
• Retezat este primul parc național, înființat în 1935;
• zimbrul a fost reintrodus în natură în mai multe zone ale Carpaților;
• sturionii Dunării sunt printre cei mai amenințați pești ai Europei.