Eroziunea este procesul prin care apa, vântul, gheața sau gravitația desprind bucăți din rocă sau din sol și le duc în altă parte. Împreună cu alterarea, care pregătește roca pentru această deplasare, și cu sedimentarea, care depune materialul, ea alcătuiește un lanț de transformări ce schimbă relieful încet, dar fără oprire. Un munte nu rămâne la fel mulți ani la rând, chiar dacă nu se vede cu ochiul liber de la o zi la alta.
Dacă te-ai uitat vreodată la apa tulbure a unui râu după ploaie, ai văzut procesul în plin: apa duce la vale pământ și nisip care cândva făceau parte din versanți. În rândurile de mai jos îți arăt cum se leagă etapele, ce agenți intervin și unde le poți recunoaște pe teren, în România. Contextul mai larg, al forțelor interne care ridică relieful pe care eroziunea îl dărâmă apoi, e în Pământul explicat: structura, rocile și forțele interne, iar motorul care trage totul la vale, gravitația, e explicată în Gravitația: de ce cad obiectele și cum se mișcă planetele.
Care este diferența dintre alterare și eroziune?
Alterarea (în termen științific, meteorizarea) distruge roca pe loc, în timp ce eroziunea o deplasează. Sunt două faze diferite, deși se petrec adesea împreună. Poți înțelege diferența cu un exemplu simplu: dacă o stâncă se crapă și se fărâmițează la locul ei, e alterare; dacă ploaia sau râul iau fragmentele și le duc la vale, e eroziune.
Alterarea are trei forme principale:
- fizică (mecanică): roca se sparge fără să-și schimbe compoziția; exemplu tipic este apa care îngheață în fisuri și își mărește volumul, ceea ce lărgește crăpăturile an după an;
- chimică: minerale din rocă reacționează cu apa, cu oxigenul sau cu dioxidul de carbon și se transformă sau se dizolvă; calcarul, de pildă, se dizolvă în apa ușor acidă, proces care creează și peșterile din Peșterile: cum apar și ce este relieful carstic;
- biologică: rădăcinile pătrund în fisuri, lichenii secretă acizi slabi, iar animalele care sapă mărunțesc solul.
Ce agenți de eroziune modelează relieful?
Patru agenți fac aproape toată munca: apa curgătoare, vântul, gheața și gravitația. Fiecare lasă o amprentă diferită și ușor de recunoscut.
| Agent | Cum acționează | Forme caracteristice |
|---|---|---|
| Apa curgătoare | desprinde și rostogolește pietre, nisip și argilă | chei, canioane, văi în formă de V, meandre, terase |
| Vântul | ridică particule fine și lovește rocile cu nisip | dune, stânci cu forme ciudate, câmpuri de loess |
| Gheața (ghețarii) | rade fundul și versanții și transportă blocuri | văi în formă de U, morene, căldări |
| Gravitația | trage materialul la vale, fără transport prin alt agent | alunecări de teren, prăbușiri, grohotișuri |
Apa este agentul cel mai activ de pe Pământ. Un râu își sapă albia mai ales în amonte, unde panta este mare și viteza apei ridicată, și își lărgește valea prin meandre în zonele mai plate. Cheile Bicazului sau Cheile Turzii sunt rezultatul unui râu care a tăiat în timp un calcar rezistent, în timp ce pe munte rocile s-au ridicat; procesul de ridicare a masivelor poate fi urmărit în Munții Carpați: cum s-au format din punct de vedere geologic.
Cum lucrează vântul?
Vântul transportă particule mici și funcționează cel mai bine în zone aride sau cu vegetație puțină. Nisipul purtat de vânt acționează ca o șmirghel natural și șlefuiește rocile, mai ales la baza lor, unde loviturile sunt mai dese. Din acest motiv unele stânci capătă forme de ciuperci sau de piloni subțiri. În Bucegi, formațiunile numite Babele și Sfinxul sunt exemple clasice: au rezultat din alterarea și erodarea unui conglomerat în care stratele mai moi au cedat mai repede decât cele dure, în prezența vântului și a înghețului-dezghețului.
Ce se întâmplă cu materialul erodat?
Materialul erodat este transportat și apoi depus sub formă de sedimente, iar acestea pot deveni, în timp, roci sedimentare. Transportul se face prin rostogolire pe fund (pietre mari), prin săltare (nisip), prin suspensie în apă sau aer (particule fine) și prin dizolvare (săruri).
Cu cât mediul de transport își pierde energia, cu atât depune mai multe materiale. Un râu care iese din munte pe câmpie încetinește și depune întâi pietrișul, apoi nisipul, apoi argila. Această sortare după dimensiune stă la baza stratelor pe care le vezi în pereții unei cariere sau ai unui mal.
Cum se formează rocile sedimentare din depuneri?
Sedimentele devin rocă prin două procese numite compactare și cimentare. Peste straturile depuse se adună altele noi, greutatea comprimă materialul de dedesubt și scoate apa dintre grăunți, iar mineralele dizolvate în apă (calcit, silice, oxizi de fier) se depun între ei și îi lipesc. Din nisip rezultă gresia, din pietriș conglomeratul, din argilă argilitul, iar din scheletele organismelor marine pot rezulta calcare.
Fiecare strat reprezintă un episod din istoria locului, iar suprapunerea lor este o arhivă. În general, stratul cel mai de jos este cel mai vechi, cu excepția zonelor în care stratele au fost răsturnate de mișcările scoarței. Fosilele prinse între straturi ajută la datare, după cum se vede în Fosilele: cum se formează și ce spun despre trecutul vieții, iar tipurile de roci și relațiile dintre ele sunt explicate în Rocile și mineralele: cum se formează și cum le deosebești.
Cât de repede avansează eroziunea?
Ritmul diferă enorm, de la fracțiuni de milimetru pe an la metri într-un singur eveniment. Pe o stâncă dură, de granit, pierderea de material poate fi de ordinul unui milimetru la câteva sute de ani. Pe un versant dezgolit de păduri și cu pantă mare, o ploaie torențială poate duce în câteva ore mai mult sol decât ar pierde altfel în ani.
Omul accelerează procesul prin tăieri de păduri, arat pe linia pantei, drumuri construite fără scurgeri, cariere și lucrări de albie. Ravenele (șanțuri adânci săpate de apa de ploaie) apar mai ales în regiunile de deal cu soluri argiloase, iar efectul se vede în colmatarea lacurilor de acumulare.
Sfat: poți observa eroziunea chiar în curtea ta sau pe un drum de țară. După o ploaie puternică, caută micile șanțuri și conuri de pământ depus la baza pantei, aceeași formă de modelare la scară mică.
Cum se reduce eroziunea solului?
Cea mai eficientă protecție este acoperirea permanentă a solului cu vegetație, pentru că rădăcinile îl țin pe loc, iar frunzele reduc forța picăturilor. În agricultură se folosesc arături pe curba de nivel, terase pe pante și perdele forestiere care opresc vântul. Pe malurile râurilor, salcia și arinul fixează solul și limitează surparea.
Unde se vede lanțul alterare, eroziune, sedimentare?
Cel mai bun loc pentru a vedea întregul lanț este o vale de râu, de la izvor la vărsare. Sus, în munte, domină alterarea și eroziunea: pante abrupte, stânci și pietriș. La mijlocul traseului râul își lărgește valea și își formează terase. Jos, în câmpie sau în deltă, domină sedimentarea: nisip, mâl și lunci inundabile. Un exemplu complet este Dunărea, ale cărei depuneri au construit în timp delta din apropierea Mării Negre; formarea ei se analizează într-un articol separat, Delta Dunării: cum s-a format cel mai tânăr teren al țării.
Întrebări frecvente
Este eroziunea același lucru cu alterarea?
Nu. Alterarea sfărâmă sau dizolvă roca pe loc, iar eroziunea mută fragmentele din locul în care s-au format în alt loc. Cele două procese se completează.
Ce factori accelerează eroziunea?
Pantele mari, ploile intense, lipsa vegetației, rocile moi și intervenția omului (defrișări, arături pe pantă) cresc rata eroziunii. Un teren acoperit cu iarbă sau pădure pierde mult mai puțin sol.
Cum se formează dunele de nisip?
Vântul ridică și rostogolește grăunții de nisip până întâlnesc un obstacol sau o zonă cu viteză mică, unde se depun. Treptat, nisipul se adună într-o movilă care migrează în direcția vântului.
De ce se văd straturi în pereții unor stânci?
Fiecare strat reprezintă o depunere de sedimente din altă perioadă, cu alt material sau alte condiții. Straturile au rămas suprapuse pentru că peste ele s-au adăugat altele și s-au întărit în timp.
Poate eroziunea să șteargă un munte?
Da, pe intervale geologice foarte lungi. Munții vechi, cum sunt cei din Apalași, sunt mult mai joși și mai rotunjiți decât cei tineri, tocmai pentru că au fost erodați mai mult timp.
